Diablo III: Ultimate Evil Edition (PS4) – genul dungeon crawl se reinventează pe consolă [REVIEW]
Diablo III: Ultimate Evil Edition este cea mai recentă iterație a titlului Diablo III. Practic, este versiunea pentru console a expansion-pack-ului Reaper of Souls, lansat pentru PC în luna martie a acestui an.
Diablo III: Ultimate Evil Edition a ajuns în magazine luna aceasta, imediat după conferința Gamescom 2014 și am avut ocazia să-l testez.
Introducere
Primul joc Diablo a fost lansat în urmă cu 18 ani așa că nu ar trebui să ne mire faptul că jocul are un fanbase atât de mare.
Trebuie, totuși, să recunosc că acesta a fost primul joc Diablo pe care l-am jucat. Motivul este simplu: nu am fost niciodată fan al genului RPG/dungeon crawler.
Nu mi-a plăcut niciodată modul în care se controlau personajele, nu îmi plăcea grafica (de multe ori mult mai ”basic” decât cea a altor jocuri) și nu m-a atras niciodată ideea de a petrece atât de mult timp într-un joc doar ca să îmi ”îmbrac” cât mai bine personajul (dacă voiam să fac asta, îmi puteam petrece o eternitate construind personaje în SIMS).
Totuși, Diablo III: Ultimate Evil Edition a reușit să dărâme această idee care s-a format pe parcursul anilor în mintea mea și mi-a arătat că nu toate jocurile care aparțin unui gen sunt la fel.
Puncte pro – Diablo III: Ultimate Evil Edition
Grafica este senzațională. Este adevărat că am testat jocul pe o consolă Playstation 4, dar sunt de părere că cei de la Blizzard au făcut o treabă foarte bună când a venit vorba de portarea versiunii de PC. De cele mai multe ori, cei care au PC-uri performante se bucură de o experiență vizuală mai bună decât posesorii de console, dar nu pare ca asta să fie situația în cazul acestui joc. Diablo III: Ultimate Evil Edition rulează la rezoluție full HD și 60 de cadre pe secundă și asta se simte. Scenele de luptă sunt pline de ”artificii”, iar texturile sunt foarte bine reprezentate.
Schema de control a fost complet redesenată și asta nu poate decât să mă bucure. Ziceam mai sus că nu am fost niciodată fan al jocurilor de tip dungeon crawler din cauza faptului că personajul trebuia controlat prin click-urile unui mouse pe ecran. Acest gen de control mi s-a părut foarte impersonal și nu m-a lăsat niciodată să intru cu adevărat în acțiunea jocului. Tocmai de asta mi-a plăcut Diablo III pe consolă. Personajul este controlat direct, din stick-urile analog și scenele de luptă sunt mult mai palpitante când știi că mișcările degetului pe buton se transcriu cu acuratețe pe ecran. Fiecare buton are funcția lui și atacurile pot fi personalizate cu ușurință. Te poți arunca din calea primejdiei iminente cu o simplă rotire a analogului din dreapta, îți recuperezi din viață cu apăsarea trăgaciului stâng și contracarezi prin apăsarea unui buton din dreapta.
Modul multiplayer este de-a dreptul distractiv. Diablo III: Ultimate Evil Edition poate fi jucat online cu alte persoane, dar cel mai mult îmi place faptul că îi poți pasa un controler prietenului de lângă tine și puteți juca împreună, de pe aceeași canapea. Jocul suportă până la patru jucători pe aceeași consolă și este o experiență cu totul diferită.
Puncte contra
Povestea și personajele din Diablo III: Ultimate Evil Edition nu m-au impresionat. Nu este un joc care să te atragă neapărat din acest punct de vedere. Personajele cu care interacționezi, de la început până la sfârșit, sunt construite pe baza unor stereotipur și a unor clișee mult prea folosite în jocurile de acest gen. Nu este un joc care să ne amuze sau care să ne facă să ne atașăm de vreun personaj, dar poate că asta era și ideea. Cel mai mult m-a deranjat ritmul cu care se repetă replicile personajului principal, dar și modul în care quest-urile sunt declanșate pe baza unor povești lipsite de substanță.
Concluzie
Diablo III: Ultimate Evil Edition este un joc care m-a făcut să redescopăr genul action RPG. Este un titlu încărcat de acțiune, de recompense strălucitoare, un joc pe care vrei să-l joci cât mai mult pentru a-ți crește personajul la un nivel cât mai avansat. Scriam în introducere că nu mi-a plăcut niciodată să îmi petrec o veșnicie să îmi personalizez personajul, dar Diablo III este diferit și din acest punct de vedere. Mai exact, diferențele se văd instant odată ce am schimbat o armură și personajul, care este inițial un pișpirel sifilitic, devine treptat un adevărat zeu. Mai exact, tu devii un adevărat zeu, mulțumită controlului direct care, cred eu, a reinventat complet un titlu pe care l-aș fi trecut cu ușurință cu vederea.